Păpuși simbolice

Sâmbătă, 1 iunie 2019, de la ora 15.00, la Castelul Károlyi din municipiul Carei va avea loc vernisajul expoziției de păpuși simbolice cu marcă identitară, realizate de doamna Elena Orbocea din Tulcea.

Evenimentul este organizat cu sprijinul Consiliului Județean Satu-Mare, Muzeului Județean Satu Mare, Secția Carei, Fundației Centrul de Promovare a Turismului Cultural.

Informații despre expoziție:

Universul păpușilor – între joc și marcă identitară

Păpușile sunt în general reprezentări ale ființei umane sau ale unor animale și sunt considerate ca fiind jucării pentru copii, probabil cele mai vechi obiecte folosite de aceștia pentru joc. Dar ele au fost și sunt folosite și pentru alte scopuri cum ar fi reprezentările religioase și ritualurile magice sau în școli (mai ales cele de medicină) pentru practică. Astfel, păpușile au sau pot transmite și anumite valori și credințe ale unei societăți.

Această ambivalență este surprinsă de expoziția ,,Universul păpușilor – între joc și marcă identitară” ce va fi deschisă în perioadă 1 – 14 iunie 2019, în Sala de expoziții de la etajul Castelului Károlyi din municipiul Carei.

Expoziția cuprinde 14 păpuși realizate de artista Elena Orbocea din Tulcea ce prezintă etniile din Dobrogea și care au costume inspirate din portul tradițional cu elemente stilizate după un concept original al artistei. Sunt realizate manual, de la armătură până la cele mai mici detalii de broderie, fiind produse unicat (făcute din papier mache sau polimer, pictate și șlefuite manual). Fiecare spune o poveste, povestea etniei pe care o reprezintă și poartă nume care constituie, ele însele, mărci identitare pentru etnia din care fac parte: Maria (româncă dobrogeancă), Chira (aromâncă), Varvara (lipoveancă), Milena (bulgăroaică), Ana (ucraineancă), Canan (turcoaică), Serin (tătăroaică), Anaid (armeancă), Aris (grec), Elsa (nemțoaică), Istvan (maghiar), Florea (romă), Aaron (evreu) și Marco (italian).

Păpușile spun o poveste transcrisă de Elena Orbocea: „Dacă intrai într-o cafenea din Tulcea pe la 1900, vedeai, ca și Nicolae Iorga, «o tărcată expoziție etnografică» şi asta pentru «că se înșirau pe scaune, unele lângă altele, căciuli bulgărești, căciuli mocănești, pălării țărănești, pălării orășenești, fesuri turcești, turbane tătărești și hainele corespunzătoare». Același amestec de nații și pe străzi, căci orașul a cunoscut odinioară paisprezece mahalale ale neamurilor, fiecare cu casele și bisericile lor. Tulcea, orașul aflat la porțile Deltei Dunării, este un spațiu pestriț, unde viețuiesc în armonie aceste paisprezece etnii. Ca locuitor al acestui oraș, este imposibil să nu sărbătorești laolaltă: Crăciunul pe nou, Crăciunul pe vechi, Paștele catolic, Bairamul turcesc, Hanukkah evreiască, să nu ai un vecin grec, un coleg de serviciu ucrainean, un prieten tătar, un lipovean de la care să cumperi pește, un aromân de la care să iei brânză, să ceri rețeta de baclavale unei turcoaice iscusite sau să aprinzi o lumânare la biserica armenească. Ca vizitator ocazional, nu poți rămâne indiferent la diversitatea și pitorescul locurilor, cu atât mai mult ca sălășluitor în acest oraș.”