Joi, 4 octombrie 2018, de la ora 13.00, în Sala Cavalerilor a Castelului Károlyi din Municipiul Carei va avea loc lansarea cărții „Silviu Dragomir – istoric”, Deva, 2018. a Prof. Univ. Dr. Sorin Șipoș.
Alături de profesorul universitar Sorin Șipoș, autor al cărții, la Carei va fi prezent și Lector. Univ. dr. Radu Romînașu de la Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării din Oradea, care va prezenta volumul. Cuvântul de deschidere va fi rostit de Adrian Ștefănuți, referent în cadrul Centrului de Promovare a Turismului Cultural „Gróf Károlyi”.
Evenimentul, organizat de Școala Doctorală de Istorie din cadrul Universității din Oradea, Centrul de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragormir”, cu sprijinul Direcției de Cultură a Municipiului Carei și Centrului de Promovare a Turismului Cultural „Gróf Károlyi”, se desfășoară în cadrul manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri.
Intrarea este liberă!
Sorin Șipoș este profesor universitar la Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universității din Oradea și directorul Centrului de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir”. A fost prodecan al Facultății de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării în perioada 2008 – 2011, Director al Departamentului de Istorie, între 2011-2012 și prorector al Universității din Oradea, între 2012-2015. Actualmente este Directorul Școlii Doctorale de Istorie din cadrul Universității din Oradea.
În calitate de co-autor, a publicat mai multe volume precum: Ioan Horga; Sorin Șipoș, „De la Mica la Marea Europă”: mărturii franceze de la sfârșitul secolului al 18-lea și de la începtul secolului al 19-lea despre frontiera răsăriteană a Europei. Studii și documente, Editura Universității din Oradea, 2006; Ioan-Aurel Pop, Sorin Șipoș, Silviu Dragomir et le dossier du Diplôme des Chevaliers de St. Jean, Editura Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2012; Aurel Chiriac, Sorin Șipoș, „O minoritate uitată: morlacii din Dalmația într-un memoriu al colonelului Antoine Zulatti”, Editura Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2014
Volumul „Silviu Dragomir – istoric” este o lucrare editată în mai multe ediții: 2001, 2008 și reprezintă o monografie importantă a unui mare istoric român, participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Lucrarea profesorului Sorin Șipoș a obținut Premiul „Dimitrie Onciu” din partea Academiei Române în anul 2010.
Silviu Dragomir s-a născut la 1/13 martie 1888, în comuna Gurasada din judeţul Hunedoara. A urmat studiile la şcoala din Ilia, la gimnaziul din Blaj și, din 1903, la liceul sârbesc din Novi Sad. Din toamna anului 1905, urmează cursurile Facultăţii de Teologie a Universității din Cernăuţi. Obține titlul de doctor în teologie la Universitatea din Cernăuţi, în 1910. Din toamna anului 1911, Silviu Dragomir devine profesor de istorie bisericească la Institutul Teologic din Sibiu, iar din toamna anului 1919 este numit profesor agregat la catedra de istorie din cadrul Facultăţii de Filosofie şi Litere. A investigat teme de cercetare privind istoria românilor balcanici, instituțiile românilor din Transilvania în Evul Mediu, unirea românilor cu Biserica Romei şi Revoluţia de la 1848. După Unire, prezenţa lui în viaţa politică din România a fost discretă, cu excepţia anului 1926, când a fost ales deputat de Hunedoara, şi a perioadei cuprinse între sfârşitul anului 1937 şi vara lui 1940, când a condus Secretariatul de Stat pentru Minorități și Ministerul Minorităţilor. Ca o recunoaştere a meritelor ştiinţifice, a fost ales membru corespondent în 1916 şi membru plin al Academiei Române, în 1928. După instaurarea regimului comunist în România, istoricul este eliminat din învăţământul superior şi din Academia Română. A fost condamnat şi închis abuziv de către comunişti, în Penitenciarul de la Caransebeş, între anii 1949 şi 1950, și în Închisoarea de la Sighet, între anii 1950-1955. După eliberarea din detenţie, a revenit timid în activitatea ştiinţifică, fiind angajat la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj. S-a stins din viață la 23 februarie 1962.
