„Căutând printre chipuri”

Luni, 10 iunie 2019, de la ora 17.00, la Castelul Károlyi din municipiul Carei va avea loc vernisajul expoziției de artă decorativă și pictură... „Căutând printre chipuri”... o altă poveste în castelul Károlyi, a artistelor Eva Dolha din Cluj-Napoca și Ștefania Adela Pop din Sighetu Marmației.

În cadrul manifestării culturale vor lua cuvântul: Robert Laszlo, poet, manager al Centrului de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Satu Mare; Felician Pop, scriitor și director adjunct al Centrului de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Satu Mare.

Momentul artistic va fi susținut de prof. Vlad Pașca, alături de Taraful Ceatăra.

Moderatorul evenimentului va fi Adrian Ștefănuți.

Evenimentul este organizat cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, Primăriei Municipiului Carei, Direcției de Cultură a Municipiului Carei și Centrului de Promovare a Turismului Cultural „Gróf Károlyi”.

Intrarea la eveniment este liberă! Vă așteptăm cu drag!

„Alături de Eva Dolha îmi doresc să intrăm cu toții pe tărâmul poveștilor, pe acest tărâm realitatea cotideană nu mai este atât de dură, rece, calculând grafice de viață și existent. Pregătim ceva special, vrem să-i introducem pe sătmăreni si careieni în povestea noastră să le bucurăm privirile și sufletele cu lucrările noastre. DACĂ ARLECHINII ȘOPTESC, MĂȘTILE POT SĂ ASCULTE! „ 
Trăim în vitregie de ceva timp, sufletele se încalecă sălbatic pentru a excela în materie, pierzând frumusețea de a exista, aici m-am oprit și caut mai departe răspunsuri. Uneori în viață e necesar să-ți acorzi un răgaz și să te bucuri, să respiri veselie, să-ți încânți ochii cu imagini frumoase și să trăiești o scurtă poveste. Masca a devenit un accesoriu important în zilele noastre. Şi azi, ca şi ieri, sub mulţimea penelor de struț, de păun, a cristalelor, mătăsurilor se ascunde ceva ce este relevant deşi ne spunem mereu că poveștile nu există şi sunt doar o fantezie a noastră. Vieţile noastre se mişcă în această „onorabilitate socială”, pe care nu avem curajul să o mărturisim. Spaima de a călători pe calea gândului dincolo de tine, de a părea altceva decât eşti domină nu doar în fabuloasa Veneţie şi a basmelor, dar şi lumea noastră, în care suntem înconjuraţi de personaje cu măşti. Poate ne întrebăm ce este masca: mister sau pericol? Adevar sau miciună? Tăinuire sau revelare? Simbolismul măștilor diferă, depinde de întrebuințările ce i se acordă. Există măști de teatru, măști de carnaval și măști funerare. Masca este mediatorul dintre două forțe, real și imaginar. Dacă limbajul cifrat al măștilor este universal răspândit, codul semnificațiilor nu este întotdeauna, nici pretutindeni, întru totul același. Masca și purtătorul ei se înlocuiesc rând pe rând, iar forță vitală din mască poate pune stăpânire pe cel care se pusese sub ocrotirea ei. Purtătorul măștii sau cel care ar vrea s-o atingă, trebuie ca în prealabil, să învețe să întrețină un contact cu masca și să se pregătească dinainte pentru explorarea imaginarului. (Ștefania Adela Pop).

„În expoziția Adelei Ștefania Pop și a Evei Dolha regasim o tensionată stare de dans, de tango, dacă mi se permite să spun așa între dramatic și beatitudine, între frumusețe și urâțenie, între tristețe și bucurie, între melancolie și nostalgie. Măștile Adelei Ștefania Pop, care de data aceasta își revendică o stare de reverență față de Veneția, față de măștile venețiene, față de carnavalul venețian, a unei Veneții care își permite serbarea cu bucurie dramatismul aflării la un capăt de lume, căci dincolo de Veneția este laguna, este întinderea. Își au o replică în starea de măști ale Sighetului maramureșean, în starea de Sighet în care hălăduiește Adela Ștefania Pop. Aceste măști venețiene, chiar dacă respectă canoanele impuse de sărbătoarea venețiană, au ceva din sălbăticia frustră și genuină a măștilor de la țară. În partea cealaltă a dualității, Eva Dolha își coboară saltimbancul, cu sau fără mască de pe scenă sau din incinta circului sau din tarabele târgurilor medievale, într-o lume în care demonii sunt alungați, în care duhurile sunt blânde și îngerești, un saltimbanc care este fiecare dintre noi în momentul în care se privește în oglinda lumii” - prof. univ. Dorel Găină – Cluj Napoca